Staţiunea Săcelu se află în judeţul Gorj, la est de oraşul Tg. Jiu, în culoarul de vale pe care l-a creat râul Blahniţa la traversarea dealurilor subcarpatice. În staţiune se poate ajunge din Tg. Jiu pe DN 67 Tg. Jiu - Rm.Vâlcea şi apoi pe DJ 661, parcurgându-se 32 km, sau venind dinspre Rm. Vâlcea (80 km) şi Tg. Cărbuneşti (18 km).
Aflată chiar pe axul anticlinalului căruia îi aparţin dealurile subcarpatice interne Ciocadia - Săcelu - Voiteşti, staţiunea Săcelu datorează apariţia şi dezvoltarea ei apelor minerale ce ies la suprafaţă prin faliile şi fisurile formate în conglomeratele de Săcelu. Mişcările tectonice de la sfârşitul terţiarului au dus la ridicarea şi cutarea sedimentelor transportate de ape din Munţii Parâng, conturând arealul Subcarpaţilor şi Piemontului Getic. Trăsătura fizico-geografică dominantă pentru subcarpaţii dintre Gilort şi Jiu este dată de dubla alternanţă între depresiuni şi dealuri: depresiunea submontană, dealurile subcarpatice interne, depresiunea Câmpu-Mare Tg. Jiu şi dealurile subcarpatice externe.
Staţiunea Săcelu este mărginită de dealul Ciocadia (579 m) la est şi dealul Săcelu (570 m) la vest. Cele două dealuri sunt despărţite de valea îngustă şi adâncă a râului Blahniţa care arată antecedenţa sa, direcţia generală de curgere N-S păstrându-se pe perioada ridicării anticlinalului. Peste conglomeratele de Săcelu, de vârstă eocenă, se află depozite de marnă vineţie şi argilă care au favorizat dezvoltarea alunecărilor de teren. În cuaternar, râul Blahniţa şi-a dezvoltat terase în zonele depresionare, mai bine păstrate şi cu extindere mare fiind în depresiunea Câmpu Mare.
Climatic, Băile Săcelu beneficiază de caracteristicile temperat-continentale cu influenţa dominantă a maselor de aer mediteranean şi adriatic. În general iernile sunt blânde, cu strat de zăpadă în 15-20 de zile, cu o temperatură medie multianuală de 10,2 grade C şi cu precipitaţii medii multianuale de 595 l/ m2. Dinamica locală a maselor de aer determinată de culoarul îngust al văii râului Blahniţa oferă condiţii favorabile plimbărilor pentru cură de aer, mai ales în perioada zilelor călduroase de vară.
Vegetaţia dealurilor ce mărginesc staţiunea Săcelu este reprezentată de pădurile de foioase (fag, stejar, tei) şi suprafeţe cu păşuni. Climatul de adăpost din partea sud-vestică a Dealului Ciocadia a permis dezvoltarea mai multor exemplare de castan comestibil.
Cercetările arheologice efectuate pe raza comunei Săcelu au dus la descoperirea unor dovezi certe în legătură cu locuirea acestor meleaguri din neolitic până în prezent (mai multe topoare neolitice descoperite aici se află la Muzeul Judeţean Tg. Jiu şi la muzeul din localitate). Studierea atentă a castrului roman de la Săcelu de către istoricul Grigore Tocilescu şi de cărturarul gorjean Alexandru Ştefulescu a consemnat descoperirea mai multor dovezi din perioada ocupaţiei romane 106-271: monede romane, resturi de băi, pietre sculptate, 3 statui din piatră, coloane fără capitel, inscripţii care atestă folosirea izvoarelor minerale, instalaţie termală, figurine din lut, cărămizi etc. Descoperirea şi valorificarea izvoarelor termale de către romani au constituit baza continuităţii şi dezvoltării aşezării Săcelu. Castrul roman a fost un centru militar, dar şi de cultură, scrierea latină atestând un învăţământ organizat pe lângă castru. Ţinutul dealurilor subcarpatice era bine populat, Săcelu fiind situat în inima viitoarei Ţări Litua, din timpul voievodului Litovoi, sec. al XIII-lea.
Păstrarea în timp a drumului roman ce făcea legătura între castrul roman de la Bumbeşti - Jiu şi Grădiştea - Vâlcea a constituit un factor pozitiv în dezvoltarea aşezărilor din zonă. Există documente care arată că, la 1440, preotul de la biserica sătenilor din Săcelu participa la schimburile de teren între locuitorii zonei.
Între 1536 şi 1543, la scaunul domnesc a fost ca grămătic boierul Nanul din Săcelu. În sec. XVI - XVII, la Săcelu a funcţionat un centru de judecată zonal, ceea ce arată că aici era o localitate importantă din punct de vedere economic, social şi cultural. Bisericile existente în sec. al XVIII-lea în toate satele din zonă au contribuit la dezvoltarea interesului pentru carte al moşnenilor.
Pe raza comunei Săcelu au avut moşie prinţul Gheorghe Bibescu şi paharnicul C. Obedeanu de la Craiova, lucru ce a favorizat apariţia primelor şcoli în zonă şi construiea unei noi biserici (1817).
La sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, începe (1888) şi se dezvoltă continuu construirea de vile pentru primirea persoanelor ce veneau la tratament, izvoarele minerale fiind tot mai cunoscute în partea de nord a Olteniei şi apoi chiar pe plan naţional.
După 1989, staţiunea Săcelu a avut o perioadă de regres, ca urmare a revendicării terenurilor şi imobilelor construite înainte de 1948. Începînd cu anul 2000, bazinele cu izvoare minerale au fost mai bine întreţinute, au apărut vile şi pensiuni noi cu condiţii moderne de cazare şi tratament, existând perspectiva dezvoltării staţiunii în scop terapeutic şi turistic.
Bazinele cu apă minerală au valoare terapeutică prin conţinutul bogat în sulf, clor, brom şi iod.
Bazinul nr. 1, deşi mic prin suprafaţă, este important prin stratul gros de nămol terapeutic ce se foloseşte la tratarea bolilor reumatismale; debitul izvoarelor ce ies prin fisurile conglomeratelor este de numai 2,6 m3 /zi.
Bazinul nr. 2 are un debit al izvoarelor de 15 m3 /zi, o suprafaţă de 550 m2; mineralizaţia totală a apei este cuprinsă între 34950-53560 mg/l. Şi la acest bazin este important nămolul terapeutic ce se formează anual.
Bazinul nr. 3, cu o suprafaţă de 800 m2 şi un debit al izvoarelor de 9 m3 /zi, beneficiază de un aport de apă minerală de la un foraj alăturat. Mineralizaţia totală este în jurul valorii de 44520 mg/l.
Bazinul nr. 4, cu suprafaţă de 3000 m2 , are adâncimi de 2 - 2,5 m, un debit al izvoarelor de 17 m 3 /zi şi mineralizaţie totală de 44500 mg/l. Prin pompare din acest bazin se asigură şi apa minerală necesară băilor la cadă. În trecut bolnavii care se vindecau de afecţiuni reumatice l-au numit "Izvorul tămăduirii".
Izvoarele minerale, în afara celor de pe fundul celor 4 bazine, au proprietăţi curative distincte:
- Izvorul de ochi, numit şi Sadoveanu, se află în albia minoră a râului Blahniţa, apa lui cu o mineralizaţie totală de 47090 mg/l este folosită de multe decenii la vindecarea unor boli ale ochilor.
- Izvorul Săcelata (Sfânta Treime), situat pe versantul stâng al râului Blahniţa în partea de sud-est a staţiunii, apare pe o falie ce separă conglomeratele de Săcelu cu şisturile argilo-bituminoase. Analizele chimice făcute din 1954 până în prezent arată o mineralizaţie totală între 2248-3282 mg/l. Datorită efectelor hidrogenului sulfurat asupra organismului, apa izvorului este utilizată pentru tratarea gastritei hipotone, colitei, diabetului zaharat, intoxicaţiei cu metale grele.
Primele foraje, în anii 1952 - 1953, s-au făcut în zonă pentru prospectarea hidrocarburilor. În perioada 1963 - 1964, Institutul de Balneologie şi Fizioterapie (IFB) a recondiţionat 5 foraje existente la nord de centrul staţiunii pe malul drept şi stâng al Blahniţei. În anii 1964 - 1965 în partea sudică a staţiunii a fost săpat un foraj de 3212 m adâncime pentru prospectarea hidrocarburilor. În anul 1971, lângă bazinul nr. 3 s-a executat un foraj de cercetare hidrogeologică (1990 m adâncime) ce asigură un debit de 2,7 l/s de apă minerală (mineralizaţie totală de 44500 mg/l). Apa forajului alimentează bazinele nr. 3 şi 4. Tot cu scop hidrogeologic, în partea de sud a staţiunii a fost executat un foraj cu adâncimea de 570 m. Toate forajele, săpate în conglomerate şi gresii, au pus în evidenţă existenţa apei minerale.
Apele minerale de zăcământ, nămolul terapeutic şi climatul zonei au constituit factorii determinanţi ai apariţiei şi dezvoltării staţiunii. Principalele afecţiuni care pot fi tratate la Băile Săcelu sunt:
- afecţiuni ale aparatului locomotor (afecţiuni reumatismale, inflamatorii, degenerative, abarticulare, osteoporoză).
- afecţiuni neurologice periferice (pareze uşoare, paralizii)
- afecţiuni ale sistemului nervos central
- afecţiuni ginecologice
- afecţiuni ale aparatului respirator
- afecţiuni digestive, hepato-biliare şi renale;
Staţiunea Săcelu dispune de aproximativ 500 de locuri de cazare. În prezent, terapia în staţiunea Săcelu se desfăşoară în perioada 1 mai - 15 septembrie, lunile iulie – august reprezentând intervalul de timp în care staţiunea este solicitată peste capacitate, mulţi pacienţi din judeţul Gorj deplasându-se zilnic pentru tratamentul în cură externă.
Date de contact
Telefon/ fax: 0253-275 772; 0253 275 811
Email: sacelu@yahoo.com
Website: www.sacelu.ro
Comuna Săcelu, județul Gorj
