In Novaci si imprejurimi se pot desfasura o multitudine de activitati recreationale, dintre care mentionam: plimbari pe munte - trasee, plimbari in padure, picnic, activitati sportive, turism ecumenic etc. Se pot vizita numeroase obiective turistice naturale si antropice, dintre care cele mai importante sunt:

Cheile Olteţului. Se întind pe o distanţă de numai 1,5 km, dar sunt deosebit de pitoreşti, cu pereţi verticali, situaţi la depărtare de 4,5 m unul de celălalt la partea inferioară a văii şi de 10-20 m la partea superioară.

În Cheile Olteţului se află intrarea în Peştera Polovragi, cheile fiind străbătute pe toată lungimea lor de un drum forestier, care în anumite porţiuni a fost săpat în stâncă, aceasta formand un fel de copertină, sporind pitorescul văii. Peştera Polovragi este rezultatul activităţii unui vechi curs subteran al Olteţului, care a dizolvat carbonatul de calciu în drumul său. Ca urmare a cercetărilor făcute de Cercul de Speologie "Focul Viu" din Bucureşti, în anul 1974, lungimea totală a galeriilor cunoscute a ajuns la 9000 m. Descrişi şi cartaţi nu sunt decât 3200 m, doar galeriile cunoscute anterior. Peştera este săpată de apă prin dizolvarea carbonatului de calciu în versantul stâng al Cheilor Olteţului, iar gura peşterii se află la circa 200 m de la intrarea în chei, la o înălţime de 20 m faţă de talvegul Olteţului. Peştera Polovragi este o peşteră uşor de parcurs şi este electrificată. În trecut, peştera a fost adăpost şi refugiu pentru haiduci. Se pare că în anul 1821, pandurii lui Tudor Vladimirescu au depozitat în această peşteră armele aduse de la Sibiu. Legenda spune că Peştera Polovragi a fost lăcaşul zeului geto-dac Zalmoxis, iar în apropiere s-au descoperit ruinele unei cetăţi dacice.

Mănăstirea Polovragi se află aşezată în zona de contact a Carpaţilor cu Subcarpaţii în apropierea Peşterii Polovragi (pe care a şi avut-o in administrare timp de 300 de ani), la intrarea in Cheile Olteţului. Mănastirea are o vechime de peste 500 de ani. Comuna Polovragi îşi trage numele de la o plantă rară ce creşte pe aici, "polovragi", folosită de un vraci vestit ce trăia în peştera din munte pentru a vindeca oamenii de boli ale stomacului şi oaselor.
La Polovragi, în fiecare an, în ziua de 20 iulie, are loc o mare nedeie, unde se adună gorjeni, vâlceni, dar şi transilvăneni.

Cheile Galbenului, spre deosebire de Cheile Oltețului, au versanţii îndepărtaţi, cu scurgeri de grohotişuri.

Peştera Muierii este situată în versantul drept al Cheilor Galbenului, cu o altitudine de 751 m în Munţii Parâng, având o lungime de 3566 m, dispusă pe patru nivele. Peştera Muierii este prima peşteră din România electrificată. Numele peşterii a fost dat de localnici datorită faptului că în timpul unor lupte în apropiere, bărbaţii plecau să înfrunte năvălitorii, iar femeile şi copiii se adăposteau în peşteră.
In peşteră se gasesc o serie de formaţiuni de stalagmite si stalactite care au primit denumiri – in functie de forma pe care au căpatat-o: Orgă, Domul Mic, Sala Altarului, Vălul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare, Cadâna, Moş Crăciun, Dropia, Uliul Rănit, iar datorită scurgerilor de oxizi de fier ce au dat unui loc o coloratură ruginie – aceasta se numeşte Stânca Însângerată. În galeria principală se află o zonă în care podeaua peşterii are numeroase bazine, uneori, mai ales primăvara, pline cu apă, ce poartă numele de Bazinele Mari. Din Sala Turcului se desprinde spre dreapta Galeria Urşilor unde s-au găsit numeroase fosile, resturi scheletice şi peste 100 de cranii ale ursului de peşteră (Ursus Spelaeus), specie dispărută, dar şi alte resturi scheletice de hiene, lei, vulpi, capre sălbatice, lupi, mistreţi, fosile care dovedesc şi modificări climatice din îndepărtatele ere geologice.
Peştera se află pe teritoriul comunei Baia de Fier (560 m altitudine). Documente istorice atestă că de aici se extrăgea fierul, de unde şi toponimicul aşezării.

Munţii Parâng ating înălţimea maxima de 2519 m în vf. Parângu Mare, prezentând peisaje de mare atractivitate şi forme de relief dintre cele mai pitoreşti. In Gorj există mai multe trasee montane marcate (atât in Munții Parâng, cât si Munții Vâlcan).

Transalpina (DN 67C) leagă Oltenia de Transilvania, de la Bengeşti și Novaci, peste Munţii Parâng, până la Sebeş în judeţul Alba. Cu secole în urmă acest traseu era o cărare prăpăstioasă folosită de ciobanii din Mărginimea Sibiului pentru trecerea turmelor de oi spre Oltenia, dar şi drumul pribegiei pentru mulţi ardeleni persecutaţi social, naţional şi religios de statul Austro-Ungar, care treceau munţii în Ţara Românească, stabilindu-se în Gorj, Vâlcea, Argeş, cunoscuţi sub denumirea de ungureni, adică păstori, ciobani, crescători de oi. Aşa se explică identitatea portului, a obiceiurilor şi tradiţiilor la populaţiile de pe ambii versanţi ai Meridionalilor.
La realizarea acestei căi rutiere au lucrat romanii în anul 104 d.Hr. pentru deplasarea armatelor lor spre capitala statului dac Sarmisegetuza. În timpul Primului Război Mondial a fost pietruită de armata germană, din raţiuni militare. În anul 1933 a fost reconstruită de regele Carol al II-lea care a fost impresionat de frumuseţea şi sălbăticia peisajului prin care trecea şoseaua. Inaugurarea şoselei a avut loc în anul 1935 la Poiana Sibiului.
Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m).

Staţiunea Rânca, situată de-a lungul Şoselei Transalpina, are două pârtii dotate cu teleschi şi instalaţie de nocturnă, fiind cea mai renumită staţiune de schi din Carpaţii Olteniei. Fiind declarată ca având cel mai mare potenţial turistic de iarnă nevalorificat din România, staţiunea deţine un domeniu schiabil foarte mare, situat între altitudinile de 1600 m şi până la 2100 m. Zona este în dezvoltare, numărul de spaţii de cazare şi alimentaţie publică crescând de la an la an.

Mănăstirea Icoana este situată în satul Cărpiniș, din comuna Crasna, la poalele Munților Parâng; a fost ridicată la initiativa unui preot originar din zona respectiva, in anul 1997.

Mănăstirea (Schitul) Crasna, situată în comuna cu acelasi nume, a fost întemeiată în anul 1636 de marele Pitar Dumitru Filişanu, fiind o mănăstire de călugări.

Muzeul Arhitecturii Populare Curtişoara, înfiinţat în anul 1975, cuprinde un număr de 30 de obiective care surprind modul de viaţă al gorjenilor de-a lungul timpului. El a fost construit în jurul ansamblului format din Cula Cornoiu şi celelalte edificii ridicate de familiile care l-au stăpânit.

Defileul Jiului, având o lungime de 30 km, este unul dintre cele mai spectaculoase şi sălbatice defilee din Carpaţi. Şoseaua şi calea ferată ce trec peste sectoare de vale adâncă, străbătând sectoare cu viaducte şi tunele constituie ele însele o atracţie turistică. Parcul Naţional „Defileul Jiului” ocupă o suprafaţă de 11.127 de hectare fiind localizat pe valea Jiului între munţii Vâlcan şi munţii Parâng.

Mânăstirea Lainici – la altitudinea de 450 m. Numele mănăstirii este dat de trecătoarea unde se află, cuvântul LAINICI fiind de origine grecească şi având semnificaţia de „trecătoare prin munţi de piatră”. Biserica veche zidita a fost ridicata in anii 1812 – 1813 pe locul unei vechi biserici din lemn in forma de corabie (construita in 1770 – 1794). Dupa 1990 s-a ridicat o noua biserica, lateral de cea veche – sub forma de cruce greacă.
În apropierea mănăstirii, la o altitudine de 750 – 800 m, se află Schitul Locurele, sfintit in anul 1860

Castrul Roman  de la Bumbeşti Jiu avea rolul de a apăra și asigura intrarea în defileul Jiului precum și de a supraveghea populația dacică de aici. Castrul a fost construit și folosit între cele două războaie de cucerire a Daciei de către romani (101-102 și 105-106); a fost construit inițial dintr-un val de pământ iar mai apoi, în anul 201, s-au ridicat ziduri de piatră. Astăzi se mai păstrează doar latura de est (167 de metri) și parțial latura de sud (88 de metri). In anul 2002 în interiorul castrului s-a descoperit un tezaur roman imperial alcătuit din 92 de monede din argint, care acoperă o perioadă de aproape 50 de ani.

Ruinele Mănăstirii Vişina, situată la intrare in Defileul Jiului, a fost construita din piatră in timpul lui Mircea cel Batran (1386 – 1418).

Spectaculoase, Cheile Sohodolului, sunt situate într-o rezervaţie complexă, (pe o lungime de 10 km), de interes peisagistic şi floristic, ce prezintă: peşteri, izbucuri, vegetaţie de stâncărie calcaroasă cu multe rarităţi floristice, specii rare de faună etc. În Cheile Sohodolului întalnim săpate în stancă obiectivele naturale: “Nările” şi “Inelul”.

Zona Tismana (zonă carstică, rezervatie naturală). Numele Tismana vine de la coniferul tisă, arbore cu lemn tare, rezistent, de culoare roşiatică ce se gasea cu secole in urma in zonă. La altitudinea de 350 - 600 m, se află, pe o suprafaţă de circa 60 ha, o rezervaţie de castani comestibili ce reprezintă o insulă de vegetaţie submediteraneană. Tismana este de asemenea locul unde apar mai multe peşteri, urmare a petrografiei regiunii şi a liniilor de abrupturi spre care se pot realiza deschideri laterale. Interesantă este Peştera Tismana, cunoscută sub denumirea de "Peştera Tezaurului", din apropierea mănăstirii Tismana, peşteră din care ţâşneşte un şuvoi de apă ce formează o cădere de 50 m înălţime.

Mănăstirea Tismana este cea mai veche mănăstire din Ţara Românească. Ctitorul mănăstirii a fost călugărul Nicodim. Legenda spune că Nicodim a umblat mult pe valea raului şi frumuseţea peisajului a fost hotărâtoare în alegerea locului pentru ridicarea lăcaşului sfânt, pe stânca Stârminei, cu o cascadă ale cărei ape se prăvăleau de la înălţimea de 40 m în albia râului. Au fost  şi  alte  motive  în  alegerea  locului:  păstrăvul  râului,  pădurile  de  castan comestibil,  nucul şi  viţa-de-vie  care  creşte  şi  în  stare  sălbatică,  dar  şi evenimentele istorice legate de menţinerea independenţei Ţării Româneşti şi stăvilirea înaintării influenţelor catolice la sud de Carpaţi. Pe spatele unui document al domnitorului Ţării Româneşti Dan al II-lea sunt consemnate două date şi anume că biserica s-a sfinţit în anul 6886, adică 1377-1378 şi că Nicodim a murit în anul 6915 (1406-1407).
În apropierea mănăstirii se gaseşte Schitul Cioclovina.

In partea nord-estica a judeţului gasim Parcul National Cerna – Domogled şi izvoarele Cernei. In cadrul Parcului sunt incluse şi: Piatra Cloşanilor din comuna Padeş, rezervaţie complexă cu relief calcaros, rezervaţie de stâncărie cu elemente specific mediteraneene (1.730 ha), Peştera Cloşani, Cheile Corcoaiei - pe o lungime de 40 km.

Casa Memorială Tudor Vladimirescu - cel care avea sa conduca revolutia de la 1821. Casa este o locuință tipic tărăneasca, cu pridvor de lemn. Cele doua camere ale sale reusesc sa redea atmosfera satului romanesc de la începutul secolului al XIX-lea si sa zugrăveasca prin imagini si documente viaţa si activitatea lui Tudor. Este situată la 50 km sud est de Tg-Jiu.

ORAȘUL TÂRGU JIU

Municipiul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, care îl străbate, initial fiind cunoscut ca Targ saptamanal organizat pe malul Jiului, târg ce se tine si astăzi in ziua de joi a săptămânii. Este mentionat pentru prima data ca Targul de la Jiu in urma cu 600 de ani si ca oraș in urma cu 400 ani.
Grdina publica s-a infiintat in 1856, in zavoiul de pe malul stâng al Jiului.

Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul primului război mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși. Cele trei componente sculpturale monumentale, singurele din toată creaţia artistului situate în aer liber – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Fără Sfârșit, sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime totală de 1.275 m.
Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin 12 scaune-clepsidre, care îl măsoară. Totul decurge în tăcere.
Poarta sărutului, construită din travertin arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieții asupra morții sau trecerea spre o alta viata. Motivul sarutului, prezent pe stalpii portii, ar putea fi interpretat si ca ochii care privesc spre interior. Brancusi a fost ajutat in executarea acestei piese de doi cioplitori in piatra: Ion Alexandrescu din Bucuresti si Golea din Dobrita. Intreaga lucrare este dispusa pe un ax de otel incastrat intr-o fundatie de beton cu latura de 5 m.
Coloana Infinitului  reprezinta inaltarea la cer. Inaugurată la 27 octombrie 1938, Coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți mărgele de către Brâncuși. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoștinței fără sfârșit și a fost dedicată soldaților români din Primul război mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Brâncuși însuși o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29.173 kg.

Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel se afla pe axul Căii Eroilor si a fost integrata creatiei brâncuşiene, realizand o legatură intre elementele ansamblului sculptural.
Ridicată pe locul unei alte biserici ce data din anul 1777, cladirea a fost reconstruita intre anii 1927 si 1938 si inaugurata odata cu complexul executat de Brâncuşi, 7 noiembrie 1937. Pictura in stil neobizantin a fost executată in fresca de catre pictorul gorjean Iosif Keber.

Palatul comunal (azi Prefectura) a fost construit in anul 1898. Decoratia exterioară şi cea interioara, in stil maur, dau o nota de unicitate si monumentalitate constructiei. In 1904 se instalează telefoanele si se achizitionează un ceas ce va fi montat in turla in anul 1905.

Biserica Sfintii Voievozi, aflata in Piata Victoriei, in fata Palatului Comunal, este ctitoria negustorilor Dobre Sirbu si Radu Cupetu ale caror portrete pot fi vazute in pronaos. Constructia s-a realizat intre 1748-1764, imobilul fiind cunoscut si sub numele Biserica Negustorilor, Biserica Domneasca si chiar Biserica de la Jiu. Planul bisericii este in forma de cruce. Constructia a suferit de-a lungul timpului mai multe interventii care nu i-au alterat forma originala.

Colegiul  National Tudor Vladimirescu, cladire monumentala - a fost contruita in anii 1896 – 1898. Vizavi, Statuia lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor ridicata pe locul unde a avut loc o intalnire intre Tudor Vladimirescu si panduri inainte de a pleca la Pades.

Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu
Casa datează din anul 1884. În această casă a văzut lumina zilei Cătălina - eroină naţională. Aceasta a participat voluntar la luptele din Primul Război Mondial. A căzut eroic în fruntea plutonului pe care îl comanda, ca sublocotenent, în luptele de la Mărăşeşti – august 1917.

Muzeul Judeţean Gorj a fost fondat în anul 1894, prin strădania lui Alexandru Ştefulescu. Clădirea a fost renovată în anii 2007-2008. Sunt  expuse  materiale  din  paleolitic,  neolitic,  din  epoca  bronzului, perioada  dacică,  daco-romană,  documente  din  timpul  primelor  formaţiuni statale,  din  feudalism  şi  din  perioada  modernă.

Muzeul de Artă a fost înfiinţat în anul 1984, iar din 1993 funcţionează în sediul situat în Parcul Central al municipiului. Oferă vizitatorilor icoane româneşti vechi de o valoare artistică deosebită, studii şi picturi de Vasile Blendea şi Iosif Keber, pasteluri, exponate din secolul al XVII-lea aparţinând şcolilor flamandă şi italiană, picturi de Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba şi mulţi alţi artişti clasici şi contemporani.