Pestera Muierilor

Peștera Muierilor de la Baia de Fier este amplasată într-un loc sălbatic și are mai multe intrări, dintre care una oferă un excelent punct de observație asupra câmpiei din sud, iar alta se deschide spre pădurile dese ale Parângului. Peștera a fost o cetate naturală, un punct de rezistență pentru locuitorii așezărilor învecinate de-a lungul zbuciumatei lor istorii.

Primele informații scrise despre Peștera Muierilor datează din 1870, când arheologul Al. Odobescu a menționat-o într-un chestionar arheologic. De atunci, în peste 100 de ani de cercetări, s-au strâns multe informații de natură științifică și documentară, ce demonstrează descoperiri arheologice, paleontologice, geomorfice, biospeologice și mineralogice valoroase. Acestea reprezintă peste 95 % din lungimea de 3566 m a galeriilor peșterii. Orientarea generală de nord-est a întregului sistem de galerii este datorată fisurii ce a permis apelor râului Galbenul să treacă prin rocă și să formeze aceste galerii. Se poate intra în Peștera Muierilor prin trei locații, întrucât peștera are o gură și în partea de nord și de est și de sud. Ultimele două intrări reprezintă un loc unde apele fostului râu subteran ce obișnuiau să curgă prin versantul de nord revin la viață. Astăzi, râul Galbenul nu mai are un traseu subteran, iar procesul de carstificare este continuat de apele ce se adună de la ploi și topiri ale zăpezilor.

Electrificarea facută în anii 1963 si 1978 a transformt peștera în cel mai popular și mai vizitat obiectiv speologic din România, cu toate că, în ce privește dimensiunea, frumusețea și calitatea amenajării, Peștera Muierilor a fost de mult depășită; ea continuă să fie capul de afiș al speoturismului românesc, având anual zeci de mii de vizitatori.

Intrând în peșteră prin partea de nord, la aproximativ 130 de m poți descoperi stalagmita în formă de cupolă mică, la stânga căreia se află Sala Altarului, bogată în concentrații, plafonul acestei locații terminându-se cu o gaură de legătură la o înălțime de 17 m. Mergând în aceeași direcție, o galerie plină de bolovani duce spre gura de est a peșterii, numită Poarta Altarului, ce înfățișează versantul abrupt al Cheilor Galbenului.
Galeria principală, numită Galeria Electrificată, devine din ce în ce mai spectaculoasă dacă mergi înainte spre sud, asta pentru că poți vedea multe concrețiuni ale plafonului, precum și bazine ce sunt câteodată pline cu apă, numite Bazinele Mici, și Bazinele Largi. La 270 de m depărtare se află intrarea în Sala Turcului, una dintre cele mai frumoase locații ale etajului superior. Poți vedea stalagmite uriașe, domuri, concrețiuni pe pereți și pe plafon, unele forme chiar au primit denumiri precum Moș Crăciun, Turcul, Soția turcului etc.
După ce treci printr-un coridor îngust și urci un prag pe o scară de metal, intri în așa-zisa Sală a Minunilor, nume datorat numeroaselor microbazine, stalagmitelor si stalagtitelor în formă de lumânare, forme ce împodobesc această încăpere.
Parcurgând drumul înapoi spre galeria principală, poți să mergi prin Poarta Mică, o porțiune unde zidurile și plafonul sunt foarte apropiate, formând un mic pasaj prin care poți să ajungi la Sala Guano. Peretele din partea estică prezintă o serie de galerii - un adevărat loc de refugiu pentru fauna peșterii, având în vedere că acel loc este mai puțin accesibil pentru turiști și că nu este încă electrificat. De la Sala Guano mai sunt doar 40 m până la ieșirea din peșteră. Trecând prin poarta de sud, se poate vedea versantul ce dă într-o pajiște terasată.
Etajul inferior, împărțit în două sectoare de către aluviuni, reprezintă un adevărat interes științific. Din acest motiv, Peștera Muierilor a fost declarată Rezervație Speologică în 1955 și Monument de Rezervație Naturală.

Sectorul de nord este compus dintr-o rețea de labirinturi cu o lungime de 1650 de metri. Intrarea se face printr-o galerie ingustă, deschisă în partea de vest a etajului superior, la aproximativ 30 de m de intrarea din partea nordică. Dacă te târăști pe o porțiune de circa 2 metri, poți ajunge într-o încăpere mică, iar acolo există o gaură de legătură către Sala Electricianului. Este dificil de descris acest sector al peșterii din cauza conexiunilor în formă de cruce ale galeriilor din această zonă, dar se poate considera că Sala Electricinaului e încăperea principală din sectorul de vest, iar Galeriile Bazinelor și Excentricului sunt cele principale din sectorul de est. Ele sunt caracterizate printr-un grad mare de aluviuni și prin prezența unor gropi de adâncimi diferite, variand între 10 și 15 m, precum și printr-o varietate excepțională de concrețiuni. Acestea ating punctul culminant în Sala Roșie a Luminii, unde există un mineral rar, făcut din fosfo-carbonate de calciu, ce ia toate formele cunoscute ale calciului: stalagmite, stalactite, valuri, concrețiuni ale peretelui și podelei etc.

Galeria Urșilor își are numele de la numeroasele rămășițe de schelete ale fosilelor mamiferelor din perioada cuaternară, în mare parte urși de peșteră. Marea varietate și numeroasele concrețiuni în calciu fac ca această galerie să fie una de ținut minte.

Sala Perlelor are un tavan jos, în unele locuri sub 1 metru, și prezintă o minunată perdea de piatră la intrare, cunoscută sub numele de Vălul Miresei. Podeaua are forma unui mozaic, datorită numeroaselor cristale și perle de peștera. Dacă ai alege să nu cobori pe scara de metal care duce spre sectorul de sud și ai merge la stânga și ai trece de un prag de 2, 5 m, ai ajunge în așa-numita Sală Musteriană. Acesta este locul unde arheologii au găsit dovezi că peștera a fost locuită de om în mijlocul Paleoliticului și Paleoliticul Superior.

La baza denumirii Peșterii Muierilor se află două legende. Prima spune că, atunci când bărbații plecau să apere țara de năvălitori, femeile luau în grabă copiii și bătrânii și se adăposteau în peșteră. A doua susține că denumirea ar veni de la faptul că, în zilele uscate de seceta verii, femeile se așezau să toarcă lângă gura peșterii, unde aerul ce ieșea din interiorul ei le-ar fi ușurat mult munca de răsucit a firului.

Cum se ajunge?
Pornind pe șoseaua națională ce leagă Târgu Jiu de Râmnicu Vâlcea se poate parcurge cu mașina, în mai puțin de o oră, distanța până la Poienari. De aici până la Baia de Fier mai sunt 5 km.

Program de vizitare - Peștera Muierii:
1 mai – 1 octombrie (zilnic): 9:00 – 20:00 (ultima intrare la ora 19.00)
1 octombrie – 1 mai (zilnic): 9:00-17:00 (ultima intrare la ora 16.00).
Se poate intra din oră în oră în grupuri de la 4 persoane adulte până la 100 persoane.

Prețuri bilete:
Adulți – 5 lei
Copii, elevi, pensionari – 2 lei
Taxa foto-video – 5 lei